Tată mâhnit pierderea fiului, Marcu 14,32-42
Like everyone else, I grieve for Germanicus. La fel ca oricare altul, sunt mâhnit pentru Germanicus. I grieve that I cannot salute you as I would. Sunt mâhnit că nu vă pot saluta cum aș vrea. I grieve at my fate, too.
Marcu 14, Ps. Acest pasaj biblic ne descoperă sensul botezului nostru… Știm că Marcu dorește să-și conducă ascultătorii la botez. Pentru tine totul este posibil. Nu ai putut să veghezi nici măcar un ceas? A venit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat pe mâna păcătoșilor.
Traducere "I grieve" în română
Versetele ne prezintă ultima noapte a lui Isus: este noaptea decisivă și e momentul în care El trebuie să ducă o mare luptă, care este mântuirea noastră… Altfel spus, până în acest moment, Isus putea fugi… Acum ni se prezintă suferința încercată pentru a decide să rămână acolo, să străbată acea cale… Textul este structurat pe opoziția dintre Isus și discipoli. Pe de o parte, Isus veghează în rugăciune, tată mâhnit pierderea fiului puternic și împlinește voia Tatălui.
Pe de altă parte, discipolii stau șezând, dorm, sunt închiși în voia lor, și pentru ei nu sosește niciodată ora trecerii. Și aceasta este rădăcina păcatului… Din ce cauză omul are o voință potrivnică lui Dumnezeu, Tatălui? Pentru că omul crede că Dumnezeu-Tatăl ar fi antagonistul rivalul, potrivnicul său, care-i ia libertatea. Omul judecă astfel: El mi-a dat viața, dar dacă eu reușesc să pun mâna pe viață și pe Tatăl, viața va fi a mea… Prin urmare, Tatăl este Cel care trebuie eliminat cu orice preț, deci omul are un raport de dușmănie față de Tatăl… Este neacceptarea tată mâhnit pierderea fiului prime față de Tatăl… De aici izvorăsc toate necazurile noastre, căci dacă eu tată mâhnit pierderea fiului accept Tatăl, însemnă că nu mă accept pe mine ca fiu, nu-i accept pe alții ca frați, și se naște întreaga noastră istorie de neacceptare a sinelui și a altora.
Isus, în această noapte, duce marea bătălie pentru a trece de la voia Sa la voia Tatălui. Și aceasta este mântuirea!
În ce constă unirea între două persoane? În faptul că au aceeași voință: și fiecare vrea binele celuilalt… Aceasta este adevărata unire! La fel, unirea noastră adevărată cu Dumnezeu constă în încrederea noastră că El vrea binele nostru.
Marcu 14, | Cateheze biblice
Însă în această noapte, discipolii dorm de trei ori, adică de multe ori… Altfel spus, noi ținem ochii închiși înaintea acestei realități, deși e realitatea pe care toți o cunoaștem… În mod obligatoriu ținem ochii închiși, căci nu putem să-i deschidem, căci ne temem de această noapte, crezând că este distrugerea noastră, sfârșitul nostru. Prin urmare, înaintea distrugerii noastre, lucrul cel tată mâhnit pierderea fiului înțelept este să ne comportăm ca struțul, să închidem ochii.
De ce? Ei au încercat să doarmă, dar Isus i-a trezit de trei ori, iar acest fapt și l-au amintit mult timp… Această scenă i-a emoționat nespus de mult pe discipoli… Așadar, marea revelație este a înțelege și a ține ochii deschiși pe pătimirea lui Dumnezeu pentru lume!
- Он слишком долго обделял .
Adică n-a fost ascultat, în sensul că a fost scăpat de moarte, adică ferit de lacrimi, de neliniște, de strigăte. Ci Isus a strigat, a avut neliniști, a murit… Și a fost ascultat pentru că a acceptat corect neliniștea, lacrimile și moartea și strigătele, comune fiecărui om… Așadar, problema este să înțelegem și să acceptăm corect realitatea.
I grieve - Traducere în română - exemple în engleză | Reverso Context
Iar realitatea omului — omul este creatură — constă în faptul că este limitat… Dacă eu nu accept limita mea moarteatrăiesc mereu în luptă cu limita mea, deci mă lupt cu mine care sunt limitatcu Dumnezeu care este Cel care mă limitează și cu alții care sunt ca mine, adică limitați, și care se luptă cu limitele lor. Dacă eu înțeleg și accept corect limita mea — care este moartea mea — atunci moartea mea este comuniunea cu cine-mi este aproape. Iar limita mea absolută este comuniunea mea cu Absolutul… Isus a interpretat corect viața umană, însă Adam a interpretat-o greșit, încă de la început, dorind să fie stăpânul vieții… Însă omul este fiu, nu-i stăpân!
Viața nu mi-am creat-o eu. Și nici nu trebuie s-o plătesc pentru că am primit-o, căci este darul unei iubiri gratuite… Marea provocare a botezului este să acceptăm viața ca dar: să ne acceptăm pe noi înșine ca dar… Iar pentru a ajunge la acest nivel trebuie să învingem întreaga împotrivire a tată mâhnit pierderea fiului violenței agresivității posesive, care s-a adunat în fiecare dintre noi, atât îndurată cât și provocată de noi altora… Așadar, această noapte este învierea istoriei: se naște Fiul, fiind modelul fiecărei nașteri de-a noastre.
Traducere "i grieve" în română
Dacă nu poate să-L asculte pe Tatăl, cum ar putea să existe? Dacă Tatăl ar fi cel care-l înșală, dacă Izvorul vieții sale de fiu ar fi cel care vrea să-i fure viața… ce ar trebui să facă un fiu pentru a putea trăi? Dacă nu, ce am face noi în timpul strigătelor, al mâhnirilor, al temerilor, al neliniștilor, al lacrimilor, al morții, dat fiind faptul că toți avem astfel de momente? Dacă El ar lipsi din aceste locuri, însemnă că noi nu am fi mântuiți din aceste lucruri; nu ar fi mântuite aceste aspecte ale noastre… Dacă El nu ar fi intrat, pentru noi, în toate aceste lucruri pe care le avem… Noi suntem limitați, adică nu acceptăm limita, fapt pentru care trăim rău limita pe care o avem.
Căci noaptea este simbolul morții, este timpul sustras activității și vieții omului. Noaptea omul nu face nimic.
Și-i locul profund în care omul este creat. Iar în acel loc Isus se roagă: e în comuniune cu Tatăl; — după înmulțirea bare de granola sanatoase pentru a slabi, când doreau să-L facă împărat este a doua ispită ; — în versetele pe care le comentăm, despre timpul nopții decisive.
i grieve - Traducere în română - exemple în engleză | Reverso Context
Mai mult decât frică, a simțit tulburare… Tulburare de moarte, de o moarte violentă și nedreaptă, El fiind drept… Dacă noi murim, murim în Cristos; murim pentru o cauză bună… Dar odată ce El ar muri, moare totul… El este cauza bună, Împărăția lui Dumnezeu, Fiul. Cu alte cuvinte, în acest loc Isus experimentează esența păcatului, păcat pe care noi îl facem, dar nu-i cunoaște gravitatea… Păcatul însemnă a-L părăsi pe Dumnezeu. Singurul motiv al vieții este încrederea în Tatăl.
El a venit să aducă în lume viața, bucuria, iubirea, dar se lovește exact de toate lucrurile negative și tată mâhnit pierderea fiului ca ele să treacă de la El… Și-i important acest fapt, adică să treacă acel ceas… Adică, noi nu am fost creați pentru a rămâne în locul pătimirii… Acela este locul maxim al îndepărtării, unde am ajuns greșind direcția… Dar acel ceas trebuie să treacă…Așadar, trebuie să fim atenți să nu construim o victimizare, o formă subtilă de durere și să spunem că este un lucru bun… Nu!
E un lucru rău, atât de rău încât nici Isus nu-l vrea… v. Noi suntem obișnuiți să-L cugetăm pe Isus ca Dumnezeu, adică în partea de jos este omul care a suferit și a murit pe cruce… iar în partea de sus avem un Dumnezeu impasibil… Însă nu este așa! Tocmai partea de jos a acestei pătimiri a omului ne revelează cine este Dumnezeu în pătimirea Sa. Cine este Dumnezeu? Este această pătimire… Din nefericire, noi credem că Dumnezeu e impasibil, iar noi suntem niște sărăcuți meniți suferinței… Dar oare ne-a creat din pur sadism?
Aceste cuvinte, sunt centrul întregii revelații: Fiul și Tatăl au aceea voință a iubirii… Este împăcarea inimilor fiilor cu tații și a inimilor taților cu fiii; este acceptarea izvorului vieții care se transmite… Și o spune în momentul cel mai îndepărtat și mai mâhnit în absolut… Din această cauză, deja este posibil ca din orice abandonare, neliniște… să înțelegem iubirea Tatălui, pentru că în toate aceste aspecte negative se află Fiul, iar unde-i Fiul e și Tatăl… Nu însemnă că Tatăl s-a bucurat să-L trimită în acest loc pe Fiul… Căci fiind vorba despre durere, ar fi preferat să meargă Tatăl; la fel ca orice om care are un fiu, și preferă să sufere el lucrurile negative… Tot la fel este și Dumnezeu: preferă să sufere El în locul nostru acele lucruri negative și intră El în ele… Să vedem reacția discipolilor… vv.
Discipolii dorm înaintea acestei scene… Ce poate face omul înaintea acestor lucruri, doar să închidă ochii?
Cuvinte de mâhnire și condoleanțe pentru moarte Recunoștință pentru condoleanțe pentru moartea mamei Recunoștință pentru sprijin și condoleanțe în moartea mamei. Cuvinte de mâhnire și condoleanțe pentru moarte Recunoștință pentru condoleanțe pentru moartea mamei Iată o colecție de scurte condoleanțe și cuvinte de întristare, care trebuie exprimate familiei și prietenilor persoanei decedate. Textele sunt potrivite pentru a fi incluse în public, pentru a spune în particular sau pentru a trimite sub o scrisoare scurtă.
E interesant că nouă nu ni se cere nimic altceva, decât să ținem ochii deschiși un singur ceas pe pătimirea lui Isus. Care ceas?
Silvano Fausti Traducător: pr.
