Scăderea în greutate a abcesului perianal
Fistula perianală- de la cauză la tratament
Fistula perianală reprezintă o comunicare inflamatorie între tegumentul din jurul anusului zona perinealăla nivelul unui abces netratat corespunzător cu drenaj chirurgical, și canalul anal. Anusul este ultima porțiune din tubul digestiv și pe la nivelul lui trec materiile fecale.
Aceste fistule pot fi simple canale sau se pot ramifica. Fistula perianală este dureroasă, iar pacientul nu se poate poziționa în șezut. Aceasta se infectează, deoarece în interiorul glandei rămân blocate și bacterii care colonizează în mod normal colonul și care se multiplică.
Ulterior, se transformă într-un abces care nu se vindecă de la sine. Această infecție progresează în peretele muscular al sfincterelor anale și se formează ulterior fistula dacă nu se intervine chirurgical prin drenaj. Alte cauze de apariție a fistulei perianale pot fi intevențiile chirurgicale pentru repararea și îndepărtarea hemoroizilor, infecții cronice cu orice bacterii chiar tuberculozătipuri de cancere sau boli inflamatorii și intestinale boala Crohn.
Uneori bagajul genetic poate juca și el un rol în apariția fistulei, dar, în majoritatea cazurilor, stilul de viață și igiena sunt extrem de importante. Dacă un pacient are fistulă perianală, trebuie discutat cu medicul pentru stabilirea slăbire socială, dar și scăderea în greutate a abcesului perianal tratamentului, care frecvent este chirurgical. Dar unele intervenții pot provoca această afecțiune, mai ales dacă s-au efectuat multe în trecut.
Tot ce trebuie să știi despre fisurile anale
De ceea, multe persoane încearcă tratarea bolii prin remedii naturiste, dar nu sunt eficiente în eliminarea permanentă a fistulei. Pot prezenta dureri, edemațierea zonei înroșire și umflare sau chiar escoriații. Pacientul poate prezenta în antecendente diverticulite, sindrom de colon iritabil, radioterapie, tratament cu corticosteroizi sau infecție cu HIV.
Acestea pot sugera o fistulă mai scăderea în greutate a abcesului perianal datorită scăderii imunitații pacientul. Tumefacția poate fi sensibilă sau pruriginoasă dă mâncărime și poate fi confundată cu un furuncul.
Durere în fund (la propriu) - la ce să te aștepți
La examenul clinic efectuat de medic se observă orificiul extern al fistulei. Adesea acesta este unic, dar în cazul celor ramificate se pot observa chiar 2 sau 3 orificii secundare. Pot fi acoperite de un pliu de piele sau obstruate complet. Traiectul fistulei este simțit la palpare ca un cordon dur imediat sub piele, ce se îndreaptă spre canalul anal. Pentru obiectivarea orificiului primar este necesară efectuarea tușeului rectal se introduce degetul arătător in canalul anal și se palpează mucoasa digestivă din jur.
La nivelul unei cripte glandulare se simte o mică depresiune care este semn de prezență a orificiului.
Chirurgie Colorectala
Acesta este situat întotdeauna jos și nu trebuie căutat mai sus. Dacă nu se reușește găsirea orificiului primar, se insuflă aer sau albastru de metilen în cele secundare, facilitând astfel depistarea.
Fistulografia presupune injectarea substanței de contrast în zona afectată și confirmă comunicarea cu canalul anal. De asemenea, aceasta stabilește cât de complexe sunt traiectele fistuloase. Endoecografia anusului este un test care folosește ultrasunetele unde de înaltă frecvență pentru a crea o imagine a peretelui canalului anal.
Boala Crohn
Reprezintă un examen precis și este utilizat frecvent pentru localizarea orificiului primar al fistulei astfel determinand și tipul de fistulă. Rezonanța magnetică nucleară RMN este superioară față de ecografie în stabilirea traiectului fistulos. Prin folosirea substanței de contrast, identifică mai multe traiecte secundare și este mai exactă în identificarea fistulelor complexe.
Alte investigații nu sunt necesare, dar devin obligatorii dacă pacientul prezintă boli inflamatorii precum boala Crohn se evaluează gradul de inflamație a mucoasei.
Fisura anală este o afecțiune destul de comună. Aceasta reprezintă o deteriorare a mucoasei anale și se manifestă prin dureri sau sângerari în timpul defecației.
Antibioterapia se recomandă în cazul fistulelor complicate sau complexe care impun rezecții largi și în fistule tuberculoase. Tratamentul depinde de localizare și de complexitate.
Fistula perianală trebuie reparată complet pentru prevenirea recidivei și evitarea lezării mușchilor sfincterului, care duce la incontinență anală.
Efectuarea intervenției chirurgicale urmărește eliminarea permanentă a fistulei și corectarea complicațiilor apărute, fără afectarea continenței. Odată cu dispariția fistulei, dispare și durerea cu inflamația și scurgerile anale asociate.
