Scădere în greutate, creasta, creasta brooklyn, Calaméo - Dagon - Howard Philips Lovecraft

Poporu-ţi niciodată nu va cădea-n sclavie, Domni-vei peste valuri, Britanie vie!

Englezul privea încruntat. Nici un zâmbet de ironie n-am surprins pe buzele lui subţiri, strânse între dinţi. Nici o cută de dispreţ n-am putut găsi în liniile dure ale feţei sale rase, pătrate, în care se recunoştea imprimată cu forţa pecetea unei voinţe de fier. Numai ochii lui albaştri, reci, din fundul orbitelor creasta adânci, se măreau şi se micşorau uneori străpungând parcă unele puncte de pe globul terestru care-l atrăsese magnetic.

Pierdere în greutate

O compoziţie greoaie, pretenţioasă, peste măsură de încărcată. M-am apropiat să pot distinge amănuntele. Prora unei nave arhaice, în forma unui cap monstruos de dragon marin, spintecă valurile unei mări furioase.

Pe corpul navei, într o ghirlandă de frunze de stejar cu ghinde, zugrăvit în medalion — portretul Kaizerului, în creasta lui uniformă de amiral.

Milestone chart: 1 to 6 months

Singurul şi ultimul exemplar de Divus Caesar, întârziat încă în Europa democratizată, Wilhelm al II-lea, acest Uber Kaiser, fiul unei rase aleasă să conducă poporul său de Ueber-Menschen la heghemonia universală sau la un Deasupra portretului, coroana imperială e aşezata pe tridentul lui Neptun creasta brooklyn pe o greoaie spadă feudală cu mânerul în cruce.

Un vultur ameninţător, cu aripele întinse, ţine în cioc o flamură cu deviza portului Brema, deasupra unei ancore încrucişate cu o cheie: Navigare necesse est Vivere non est necesse De câte ori mă gândesc la tainele istoriei omenirii, la viaţa, grandoarea şi decadenţa popoarelor ridicate şi coborâte de roata fatală a vremii, mă opresc la veşnica îndoială a încercării de a găsi vârsta unui popor la un moment dat al istoriei sale.

Şi întotdeauna îmi apare în minte părerea acelui savant japonez care, întrebat ce oră creasta zilei arată ceasornicul istoriei pentru marile naţiuni europene, a răspuns că: Franţa e la ora şase seara, Anglia la ora patru după amiază, iar Germania la ora unsprezece înainte de amiază.

Când am plecat din biroul Lloydului, încărcat cu un vraf de broşuri, reclame, Fahrplanuri şi placarde pentru bagaje, l-am lăsat pe Englez tot acolo.

Cu mâinile în fundul buzunarelor, imobil, hotărât aştepta cu răbdare. Mi s-a părut însă că strângea prea tare pipa între dinţi.

M-am trezit fără o para, la capătul supliciului meu de drogat ce nu-şi mai suportă

În câteva rânduri i-am surprins pe faţă mişcarea muşchiului de încleştare a arcadelor fălcilor lui rase şi puternice. Ceasornicul Japonezului cu vârsta popoarelor m-a chinuit toată ziua cât am rătăcit singur pe cheiurile Veserului şi prin aleile de plopi argintii, crescuţi pe şanţurile astupate care încingeau apărând odată vechea cetate a Bremei, portul liber al vestitei Ligi Hanseatice.

Semne de alarma: pierdere in greutate (scadere in greutate) involuntara | oferte-brasov.ro

Toată noaptea am avut visuri chinuitoare. Vedeam butoaie monumentale şi ceasornice uriaşe care băteau sinistru şi anapoda orele nepotrivite de la un ceas la altul.

În faptul dimineţii simţii înţepătura săgeţilor de aur aruncate de soarelele ce străbătea prin crăpătura ferestrei oblonite. Şi înainte de a deschide ochii, plutind în amorţirea dulce a deşteptării, pe când păşeam pe lunecuşul punţii dintre vis şi viaţă, mi se trezi în minte deodată aceeaşi întrebare cu vechea îndoială: O fi mergând oare bine ceasornicul acelui Japonez?

Jurnal de Muţunau (şi Mamiţuni): septembrie

Jumătate de ceas cu trenul din oraş. Călătorii de clasa treia, emigranţii, se îmbarcă cu o zi mai înainte. Cei de clasa a doua, dimineaţa; iar cei de clasa întâia, la amiază. Ca orice Român, deprins cu greutăţile drumului, îmi fac planul să plec cu trenul de dimineaţă, deşi aveam biletul pentru clasa întâia. Trenul, gata, bufnea şi gâfâia în faţa peronului.

Lumea forfotea în gară. Un Neamţ monumental, ca, o statuie de bronz, cu o barbă arămie, având o manta până în pământ şi o şapcă galonată, mă opreşte la uşă. Nu-i trenul d voastră. Aveţi bilet de clasa întâia.

Dagon - Howard Philips Lovecraft

Resemnat privesc la trenul care pleacă încărcat. Ce bine era creasta brooklyn puteam şi eu pleca mai de dimineaţă!

Aveam vreme să-mi caut bagajele pe care le predasem cu o zi mai înainte. Cu toată regula lor nemţească, mă gândeam cu grijă: Adică nu se poate întâmpla să se încurce lucrurile atâtor mii de călători? La ora hotărâtă pornesc cu ultimul transport. Catargele vaselor încep a se zări. Trenul se opreşte brusc, din toată viteza, drept în fata scării vaporului.

Scădere în greutate: când este un semn de alarmă?

Fanfara bordului izbucneşte deodată, triumfal, cu imnul imperial german. Tot personalul, afară, ne primeşte cu pompă, la front ca la paradă.

1. Pierderea in greutate despre noi
2. Calaméo - Dagon - Howard Philips Lovecraft

Defilăm prin faţa lor. Comandantul, secunzii, ofiţerii, mecanicii, doctorii, telegrafiştii, piloţii şi un batalion aliniat de chelneri — toţi lustruiţi, strălucitori în haine albastre, cu nasturi auriţi, cu semne distinctive brodate pe gulere şi la mâneci.

Atitudinea corecta pentru scadere in greutate

Călătorii asurziţi de zgomot, aiuriţi de ceremonia neaşteptată, calcă pe scări cu paşi nesiguri, sprijiniţi, încurajaţi cu politeţe de chelnerii anume dresaţi pentru primirea şi conducerea în cabine a călătorilor de clasa întâia. Unul se repede să-mi ia pelerina, altul bastonul, încercând să mă poarte cu delicateţă de subţiori pe scară. Trebuie să mă lupt ca să scap din mâinile lor, încredinţându-i că n-am nevoie, că prin meseria mea sunt obişnuit sa mă sui pe scări de frânghie.

Pe punte, un bătrân burghez întreabă discret pe chelnerul care-l conduce. Pleacă cineva mare? E vreun prinţ — de se face aşa paradă?

Chelnerul, surâzând, face o reverenţă: — Aşa primim noi totdeauna la bord pe pasagerii de clasa întâia. Mie, nu ştiu de ce, toată solemnitatea asta mi-a amintit timpurile copilăriei, când admiram cu gura căscată frontul personalului de serviciu al circului care, în livrele galonate, în zgomotul fanfarei, se înşira la intrarea scădere în greutate arenă, făcând gardă simpaticului director Cezar Sidolli.

Prin labirintul din pântecele colosului nimeresc în sfârşit cabina mea cu numărul Mă liniştesc. Bagajele mele erau acolo, aşezate în regulă, şnuruite, etichetate.